Dezvolt,dezvolt si iar dezvolt.

 Astăzi pornesc de aici!

”Mulți se iubesc,puțini sunt împreună.”

Motive ar fi multe,depinde de la caz la caz și de la persoană la persoană,dar în mod normal iubirea e cea mai importantă și ea învinge. 

 Dar nu mereu se întâmplă asta.Depinde cui îi dăruiești iubirea și dacă acea persoană e capabilă să o primească; să dăruiască la rândul ei aceeași iubire. 

 Da,mulți se iubesc dar la un moment dat direcția de viitor nu mai e comună.Dorințele de viitor sunt atât de diferite încât intervine o tăcere și dispare relația. 

 După cum afirmă și Eminescu:"Să iubești înseamnă să renunți la o iubire și mai mare."Atunci când nici unul nu vrea să renunțe,iubirea nu se poate împlini. 

 Dar cu toate astea eu sunt de părere că atunci când cineva este sortit să fie cu o anumită persoană,să își împlinească iubirea,Universul complace în proporție de 99% la înfăptuirea acestui lucru. 

Căutăm sau mai bine așteptăm?

O conversație m-a făcut să-mi dau seama că așteptarea trebuie să aibă un sfârșit.
Da,poate chiar avea dreptate;poate chiar am să îmbătrânesc așteptând persoana potrivită mie.Poate că ar trebui să fac și eu câțiva pași spre ea.Sfioși,dar să îi fac.
Dar cum?Când eu nu știu nimic despre viitorul EL.Când nu știu unde se află.Poate a plecat să mă caute și a renunțat iar acum poate e pregătit  să se arunce de pe un bloc și mă așteaptă pe mine ca să îl împiedic. Sau poate e convins că voi sări odată cu el.
E greu să pornesc în  căutarea LUI ,pentru că până în momentul când îl voi găsi,voi fi dezamăgită,voi răni,îmi va fi trădată încrederea. Iar eu sunt rezervată în privința sentimentelor,încrederea mi se câștigă greu și nu ofer crezare oricarui ”Te iubesc”.
Dar până ne vom găsi o să-mi împart singurătatea-n două;iau eu jumate și jumătate îmi las mie.

     Noi,oamenii,ne găsim greu. Poate și din pricina faptului că nu ne căutăm.

Mai mult ca perfect.

Mă vindecă scrisul

 Trec printr-o perioadă de refacere.Celulele rănite ale sufletului încep să se regenereze;e ca și cum ai întinde cu placa o șuviță de păr până se degradează.Așa sunt și ele;poate că mai sensibile ca firul de păr.
 În ultimele luni de zile,în sufletul meu s-au îmbulzit multe persoane.Pe unele dintre ele le-am primit,iar la plecare au luat și câte ceva din mine,iar acum regret că nu am pus un sistem de alarmă pentru hoți.
 Nu mi-e greu acum.Trebuie să fiu preocupată de celule;să am în vedere faptul că ele,în aceste momente de refacere,au nevoie de liniște.N-am să las pe nimeni să deranjeze calmitatea din sufletul meu.N-am să mai las pe nimeni să intre cu bocancii și să-i strice structura.
 Să-mi bag inimă într-o pungă și să o țiplez,nu e o variantă bună.Să o bag în congelator să nu mai simt nimic?Nu,pentru că aș răni oameni.Să o țin în palme ar fi prea obositor.E ca și cum aș oferi-o pe tavă;toți din jurul meu o vor vedea și vor profita.
 Cred că cel mai bun lucru pe care îl pot face în viitor,este să am o mai mare grijă de inima mea.

Și cei mai frumoși trandafiri se ofilesc

 Din gura lui ieșeau gloanțe și o loveau pe ea din plin.El duhnea a băutură.Ea stătea,în genunchi pe gresia rece,cu capul plecat.Lângă, câteva farfurii sparte dârdâiau.Privea atentă la mâna încordată a bărbatului și la sângele care îi picura din pumn.Suspina.Îi era teamă ca pumnul să nu o lovească iar.
 Încerca să fie demnă și să nu plângă.În acel moment nu-i păsa de gaura din perete sau de farfuriile zdrobite ci își dorea cu toată ființa ei să fie doar puternică.
 Rememora durerea și senzația pe care a avut-o în momentul când trupul ei firav a făcut contact cu plăcile de gresie.S-a gândit că pe el îl iubește,dar socotea,când sângele i se scurgea pe tâmple că l-a iertat de prea multe ori.
 Privea din nou mâna bărbatului care zvâcnea,bubuia și era pregătită să lovească din nou.Atunci,ea și-a ridicat capul din pământ.Gura ei a devenit un revolver și nu putea controla viteza cu care gloanțele o părăseau.Uimit de curajul femeii de a-l înfrunta,bărbatul cu mintea înecată în alcool,s-a năpustit asupra ei.A lovit-o până a obosit și s-a retras în dormitor.Pe ea a lăsat-o ghemuită în bucătărie.Plângea,iar sângele se amesteca cu lacrimile care-i curgeau neîncetat din ochii ei căprui.Cu ultimele puteri s-a dus în cameră copilului și l-a privit cu milă.Își lua rămas-bun.A închis ușa și în timp ce privea în urmă dâra de sânge,își târâia picioarele până în balcon.A privit în gol.
 Și-a zis că îngerii zboară și-a părăsit marginea ferestrei care o ținea în viață.

Eu și tu-două pronume personale.

 Mișun în jurul unui pronume personal,de de aII-a singular și mă gândesc cum o perioadă de timp eram legată sufletește de el.Și poate încă mai sunt.Poate că o parte din mine încă mai atârnă de el.
 Ce a mai rămas din mine are uneori senzația de dor de tine.E un dor puternic pentru că l-am negat de multe ori,iar acum când a crescut și îmi e imposibil să-l mai neg,aproape că mă doboară.Nu știu dacă îmi e dor de tine,sau îmi e dor de momentele în care eram fericită din pricină ta.Aș vrea să-ți vorbesc,să-mi vorbești,dar apoi îmi dau seamă că nu îi pot vorbi unui pronume.Și nici el mie.

Sfârșitul începutului

 S-a sfârșit înainte să înceapă.Ca-n Romanță negativă:"N-a fost nimic din ce-a putut să fie/Și ce a putut să fie s-a sfârșit".S-a plâns,ca la orice sfârșit.Au apărut regretele,părerile de rău,întrebările fără răspuns;și toate astea doar din partea unei persoane.Nimeni nu știe dacă și celeilalte i s-au umezit ochii,sau dacă măcar are remușcări.E și normal.Nimeni nu vrea să își arate partea sensibilă.
 Îți "trântește" câteva fraze nenorocite prin care se învinuiește,sau își cere scuze și din care se desprinde o urmă de părere de rău.Ai crezut că el te va repara,dar te-a dezmembrat mai tare.Accepți situația pentru că nu ai încotro.O accepți,dar încă nu poți trece peste.Îți vin în minte toate amintirile;de la un singur cuvânt până la versuri întregi din melodii,mesaje text și convorbiri la telefon.Ai momente când asculți melodiile care-ți amintesc de el intenționat și plângi sub pretextul că te vindeci prin suferință.
Și cu timpul parcă uiți.Ești conștientă că ți l-ai scos din minte,dar nu și din inimă.